Interior ţărănesc

Marţi am fost la Clubul Ţăranului la conferinţa "De la camera bună la living". Au vorbit Anamaria Iuga, Bogdan Iancu şi Vintilă Mihăilescu.

Anamaria Iuga face un doctorat despre "camera bună", "camera de faţă", "camera cu rudă" - a făcut teren în trei sate din Maramureş, de unde am văzut multe poze despre cum arată azi "odaia curată". Am aflat că "ruda" e un băţ pe care se aşează straturi succesive de ţesături (cergi în crengi, lepedeu cu colţi, făţoi de 25, ştergare). Sunt case cu trei rude, cu două, cu una. Sunt straturi de cinci, şase sau mai multe ţesături. Deşi toţi oamenii din satele studiate aveau cameră ţărănească, nu mai au toţi rudă, care rămâne un simbol al statutului.

Bogdan Iancu a prezentat partea spectaculoasă (pentru noi) a camerei bune, evoluţia ei către "livling", "salon" sau "camera Europa", cum i se spune prin diverse locuri. Am văzut interioare din cele mai ciudate, cel care mi-a rămas în cap a fost o bucătărie foarte mare, utilată cu tot ce e modern în bucătărie - cuptor cu microunde etc. - dar care nu era folosită niciodată. Am văzut "camere bune" mutate în pod, devenite un mic depozit al moştenirii, sau un muzeu personal. Ce mi-a atras atenţia, oarecum fără legătură cu subiectul conferinţei, a fost un monitor pitit pe podea într-o cameră altminteri decorată ţărăneşte. Lucru care mă face să pun poza de mai jos, făcută la muzeul castelului din Vianden.