Dincolo

Eram în Sebeş. Mă plimbam prin oraş, o stradă principală, lungă, plină de camioane şi praf. Venisem cu treabă la Casa de cultură unde era un mini-târg de carte, parte din festivalul Lucian Blaga făcut de consiliul local Alba. Puţin mai încolo de Casa de cultură, pe dreapta, văzusem biserica evanghelică, impresionantă. Pe partea stângă dădusem de un turn cu un aspect foarte vechi. Cum încă nu eram ocupat, am făcut o vizită pe la Muzeul de Istorie. Era pustiu şi ghidul era bucuros de companie. Mi-a prezentat toate exponatele fără nici o suprataxă. M-a întrebat din prima: "nu sunteţi de pe aici, nu?" Ştiam că nu se referă la oraş - era evident că-s turist - ci la accentul meu în total contrast cu al localnicilor. I-am spus (eram păţit, din păcate) că stau în Bucureşti, dar m-am născut în Constanţa. N-a comentat, s-a mulţumit cu un "deci nu ştiţi foarte multe despre istoria zonei..." Nu ştiam. După un tur de muzeu foarte plăcut, l-am întrebat ce-i cu turnul ăla vechi, de dincolo de parc.

"Ah, Turnul Studentului... Peste Sebeş, care avea ziduri de cetate, veniseră turcii. Oamenii din oraş s-au luptat o vreme, dar s-au socotit ce s-au socotit şi s-au prins că nu biruie. Au dus tratative, au spus că predau cheia oraşului turcului dacă acesta promite să nu-i ducă în robie, să îi lase să locuiască în continuare aici. Turcii au fost de acord, dar un student din Sebeş s-a opus. Student, ştiţi, pe atunci, nu însemna un... nu ştiu, elev la universitate. Însemna mai degrabă cărturar. Studentul, tânăr şi înfierbântat, s-a baricadat cu alţii ca el în Turn, jurând că vor lupta cu turcii până la unul. Turcii au pus lemne la baza turnului şi le-au dat foc, i-au scos de-acolo ca pe şobolani. I-au dus în robie, Studentul a stat închis la turci douăzeci de ani. Apoi a evadat şi a scris o carte despre viaţa lui, best-seller în epocă, a avut douăsprezece ediţii. Una dintre ediţii a avut chiar o prefaţă de Martin Luther. Mda, turnului de peste parc îi zice Turnul Studentului. Dar noi, istoricii, nu credem că e ăla..."