O pisică uriaşă ne mănîncă soarele!
sâmbătă, 31 octombrie 2009
vineri, 30 octombrie 2009
joi, 29 octombrie 2009
miercuri, 28 octombrie 2009
Dincolo
Eram în Sebeş. Mă plimbam prin oraş, o stradă principală, lungă, plină de camioane şi praf. Venisem cu treabă la Casa de cultură unde era un mini-târg de carte, parte din festivalul Lucian Blaga făcut de consiliul local Alba. Puţin mai încolo de Casa de cultură, pe dreapta, văzusem biserica evanghelică, impresionantă. Pe partea stângă dădusem de un turn cu un aspect foarte vechi. Cum încă nu eram ocupat, am făcut o vizită pe la Muzeul de Istorie. Era pustiu şi ghidul era bucuros de companie. Mi-a prezentat toate exponatele fără nici o suprataxă. M-a întrebat din prima: "nu sunteţi de pe aici, nu?" Ştiam că nu se referă la oraş - era evident că-s turist - ci la accentul meu în total contrast cu al localnicilor. I-am spus (eram păţit, din păcate) că stau în Bucureşti, dar m-am născut în Constanţa. N-a comentat, s-a mulţumit cu un "deci nu ştiţi foarte multe despre istoria zonei..." Nu ştiam. După un tur de muzeu foarte plăcut, l-am întrebat ce-i cu turnul ăla vechi, de dincolo de parc.
"Ah, Turnul Studentului... Peste Sebeş, care avea ziduri de cetate, veniseră turcii. Oamenii din oraş s-au luptat o vreme, dar s-au socotit ce s-au socotit şi s-au prins că nu biruie. Au dus tratative, au spus că predau cheia oraşului turcului dacă acesta promite să nu-i ducă în robie, să îi lase să locuiască în continuare aici. Turcii au fost de acord, dar un student din Sebeş s-a opus. Student, ştiţi, pe atunci, nu însemna un... nu ştiu, elev la universitate. Însemna mai degrabă cărturar. Studentul, tânăr şi înfierbântat, s-a baricadat cu alţii ca el în Turn, jurând că vor lupta cu turcii până la unul. Turcii au pus lemne la baza turnului şi le-au dat foc, i-au scos de-acolo ca pe şobolani. I-au dus în robie, Studentul a stat închis la turci douăzeci de ani. Apoi a evadat şi a scris o carte despre viaţa lui, best-seller în epocă, a avut douăsprezece ediţii. Una dintre ediţii a avut chiar o prefaţă de Martin Luther. Mda, turnului de peste parc îi zice Turnul Studentului. Dar noi, istoricii, nu credem că e ăla..."
marți, 27 octombrie 2009
luni, 26 octombrie 2009
duminică, 25 octombrie 2009
sâmbătă, 24 octombrie 2009
vineri, 23 octombrie 2009
dorm pe mine
joi, 22 octombrie 2009
Minus
Chiul 2
Azi îmi propusesem să fac o poză cu scriitori la MŢR, unde de la ora şase se întâmpla o lectură publică. La şase şi jumătate mă întâlneam pe terasă cu echipa de cercetători "ai morţii" despre care am pomenit cu altă ocazie, aşa că nu puteam să stau prea mult. Până la urmă n-am mai pozat nimic, lectura a întârziat şi a trebuit să plec. Mi s-a oferit mai pe seară ocazia unei alte poze, când Călin Torsan a venit la noi la masă să ne invite la concertul lui din club (între timp lectura se terminase). Abia mai stăteam pe scaun de somn - cred că se vede că-s incoerent - aşa că am plecat totuşi acasă, cu părere de rău. Prin urmare: Chiul 2.
miercuri, 21 octombrie 2009
marți, 20 octombrie 2009
luni, 19 octombrie 2009
duminică, 18 octombrie 2009
sâmbătă, 17 octombrie 2009
vineri, 16 octombrie 2009
joi, 15 octombrie 2009
În loc de Pleşu
Azi trebuia să merg la prima conferinţă de la MŢR a Institutului de Istorie a Religiilor, ţinută de Andrei Pleşu. Înainte aveam de mers pe la Muzeul Ţăranului şi Muzeul Satului cu nişte colegi, cu scopul de a face un (mă rog) studiu comparativ între cele două muzee. Plimbarea a fost ceva mai lungă decât mă aşteptam, aşa că am ajuns la Clubul Ţăranului la ora 19, sperând să prind măcar partea interactivă a conferinţei. Am dat de un club gol, cu doar câteva persoane pe la mese. Pupitrul şi scaunele pentru conferinţă erau la locul lor, dar nici urmă de Andrei Pleşu.
"Nu se mai ţine? A fost dar s-a terminat? Nu azi era?"
"Se anunţaseră 80 de persoane, dar ne-am trezit cu 350. I-am mutat în sala Bernea, dar nu-s sigur că mai găsiţi locuri nici acolo", mi-a spus chelnerul.
Ne-am aşezat cu câte o cană de vin fiert în faţă - azi a fost frrrrig în Bucureşti - şi-am luat un platou domnesc. Am avut norocul să ni se alăture un cercetător la MŢR, domn pe la şaizeci de ani, printre cele mai cu umor persoane pe care le cunosc. Auzind de tema noastră mi-a spus - cu umorul implicit - că muzeul este un loc despre sufletul ţăranului, dar e "un loc pentru domni şi doamne. M-am întâlnit odată cu ţăran pe aici pe holuri. Mi s-a părut foarte straniu!"
miercuri, 14 octombrie 2009
marți, 13 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)