Povestea bradului. Mercurial

Nu fac brad. De Crăciun mă duc de obicei acasă la părinţi, care se ocupă de cumpărarea şi împodobirea bradului. Au făcut în fiecare an, cel puţin de treijtrei de ani încoace, de când pot eu garanta.Anul ăsta nu m-am dus la ei, am stat acasă, aşa că am zis să încerc pentru prima dată să fac eu brad. Nu eram pregătit să împodobesc şi să decorez, se oferise cineva să facă lucrul ăsta. Dar trebuia măcar să-l cumpăr. Ştiam că tata cumpărase în Constanţa un brad cu 40 de lei, negociind de la 60. Eu nu negociez, dar mi-am fixat, cu ocazia asta, o marjă a rezonabilului.

Am fost iniţial la Ikea, auzisem că în parcare sunt brazi frumoşi începând de la 70 lei. Nu erau. Dacă tot eram acolo, mi-am cumpărat trei prăjituri almond şi am fost la Carrefour să găsesc "podoabe". Am cumpărat globuri, beteală şi un suport pentru brad (suportul 20 şi ceva lei, restul n-am idee).

Am fost apoi în Amzei - oarecum aproape de casă, mă gândeam că de acolo o să-l car uşor. Erau brazi frumoşi, între 200 şi 500 lei, cel mai răspândit preţ părea 250 lei. N-am cumpărat, mi-am zis că mă duc la Obor. În Obor era nebunie mare (taxi până în Obor, 12 lei), dar erau şi brazi. În două minute - timp de shopping destul de îndelungat pentru mine - am găsit unul la 70 de lei. L-am cumpărat, am refuzat să cumpăr şi un suport (20 de lei), doar cumpărasem din Carrefour. Taxa de "împachetare" (adică legarea cu o sfoară subţire, ce îţi tăia degetele): 5 lei. Am cărat bradul prin bălţi şi troiene până în intersecţie, unde am căutat o vreme un taxi. Am găsit până la urmă unul. Unde mergeţi? Universitate. 50 de lei. Nu, e mult. Păi ce, eu nu merit un bonus? (Nu, nu meriţi, eşti un hoţ.) Ba poate meritaţi, dar nu chiar de trei ori cursa... M-a dus cu 40 de lei. Ajuns acasă am văzut că suportul de brad şi bradul în sine au o divergenţă de opinii în ceea ce priveşte valoarea lui Φ pentru o coadă de brad standard. Prin urmare cumpărasem suportul degeaba, m-am întors la Obor şi am luat suportul de la producătorii de brad (20 de lei, opt scândurele pe care le puteam îmbina chiar şi eu, aşa de atehnic cum sunt). Vânzătorul mi-a cerut şi de o cafea ("V-am spus eu că vă întoarceţi!"). Nu i-am dat. Am fost acasă cu metroul.

A venit seara împodobirii. Am desfăcut pachetele şi am observat că am uitat să cumpăr instalaţie şi bomboane. M-am dus din nou la Carrefour şi am cumpărat o instalaţie de brad (25 de lei), bomboane şi alte chestii. Acasă am constatat că instalaţia nu era de brad ci de fereastră (40 de lei). Prin urmare n-a mai ajuns în pom, care, în cele din urmă, a rămas doar cu bomboanele şi globurile (plus vârful de brad, pentru care am cioplit cam o oră şi tot strâmb stă). Beteala nu oferea un efect estetic deosebit, aşa că a ajuns la baza pomului.

Acu două zile cineva mi-a zis "Băi, ştii, eu totuşi nu cred că e brad, cred că e molid..." Aici ar merge o paranteză despre motivele pentru care molidul era, pe vremea copilăriei mele, "bradul săracului". Sau despre cum am cântat eu "O, molid frumos", pe la vreo cinci ani. Dar deja am scris prea mult.

Până la urmă nu a ieşit rău, dar nu cred că mai fac şi la anul.