Mă duc la bancomat. Acolo e deja un domn, aşa că mă aşez la doi metri în stânga lui, la un metru distanţă în spatele lui. Din sens contrar vine un tânăr (sau mai degrabă de-o seamă cu mine, tânăr, ce să mai...) Se opreşte la doi metri în dreapta lui, la un metru distanţă în spatele lui. Se uită înspre mine. Ridică o sprânceană şi priveşte spre dreapta, spre bancomat, cum ar veni. Eu ridic din amândouă sprâncenele (da, am receptat întrebarea), ridic faţa cu un unghi de trei grade şi, în aceeaşi secundă, o cobor cu încă cinci (încuviinţez). El repetă întocmai semnele mele. A înţeles. Domnul de la bancomat a încheiat, pleacă. Scot şi eu bani şi plec. Lângă mine o vânzătoare ţipă "DA, POFTIŢI! BOMBE AVEEEM!"
marți, 5 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu